CEÁPCĂ, ceapce, s. f. (Rar) Chipiu (polonez), șapcă. – Din pol. czapka. Vezi definitia »

popritúră, popritúri, s.f. (reg.) 1. pădure tăiată în care este interzis accesul oamenilor; apărătură. 2. (în forma: ropritură) porțiune dintr-o pășune în care pășunatul este interzis. Vezi definitia »

VĂDÁNCĂ, vădance, s. f. (Pop.) Văduvă. – Vădan + suf. -că. Vezi definitia »

BALANSÍNĂ, balansine, s. f. Parâmă de metal sau de cânepă care susține vergile încrucișate ale catargului unei nave cu pânze sau stâlpii bigelor de încărcare montate pe nave. – Din fr. balancine. Vezi definitia »

TRAHEOMICÓZĂ s. f. boală a plantelor, cauzată de unele ciuperci, care astupă vasele conducătoare, provocând veștejiri totale. (< fr. trachéomycose) Vezi definitia »