Definita cuvantului baionetă
BAIONÉTĂ, baionete, s. f. Lamă de oțel ascuțită la vârf, având un mâner care se poate fixa de țeava puștii. ◊ Atac (sau asalt) cu baioneta (sau la baionetă) = luptă corp la corp, în care se folosește pușca cu baioneta pusă. ♦ Îmbinare în baionetă = îmbinare demontabilă între două piese cilindrice sau plate, care se realizează printr-o mișcare relativă de translație urmată de una de rotație. – Fr. baïonnette.
Sursa: DLRM
Sursa: DLRM
Cuvinte ce rimeaza cu baionetă
gârână s.f. (reg.) curătură, loc unde s-a tăiat o pădure și-au rămas buciumi. Vezi definitia »
CONVALESCÉNȚĂ s. f. Perioadă de tranziție prin care trece un bolnav după vindecare pînă la însănătoșirea deplină; întremare. – Din fr. convalescence, lat. convalescentia. Vezi definitia »
AZULÉNĂ s.f. (Chim.) Hidrocarbură care se găsește în uleiurile eterice extrase din plante și în unele gudroane, utilizată ca infuzii pentru gargarism. [< germ. Azulen]. Vezi definitia »
NULIGÉSTĂ adj., s. f. (femeie) care nu a fost niciodată gravidă. (< fr. nulligeste) Vezi definitia »
VELÍNȚĂ, velințe, s. f. Țesătură țărănească groasă de lână albă sau vărgată în diferite culori, de obicei împâslită la piuă, întrebuințată ca pătură, cuvertură, covor etc. [Pl. și: velinți] – Cf. ngr. veléntza, scr. velenac. Vezi definitia »