a trage pe făcăleț expr. (vulg. – d. bărbați) a avea un contact sexual. Vezi definitia »

ȘPIȚ¹ s. m. rasă de câini cu păr pufos și urechi drepte. (< germ. spitz) Vezi definitia »

șupuréț, -eáță, adj. (reg.) băgăreț; descurcăreț. Vezi definitia »

speț, speți, s.m. (înv.) monedă de argint în valoare de 12 lei, care a circulat în Țara Românească în sec. al-XIX-lea. Vezi definitia »

FĂCĂLÉȚ, făcălețe, s. n. Băț gros și neted, întrebuințat la mestecatul mămăligii, la întinderea foii de aluat etc.; melesteu, vergea. – Cf. magh. fakalán. Vezi definitia »