TÂRNĂCÓP, târnăcoape, s. n. Unealtă formată dintr-o bară masivă de oțel, ascuțită la un capăt și lată la celălalt, prinsă într-o coadă de lemn, folosită la săpat în pământuri tari, la spart pietre etc. [Pl. și: târnăcópuri] – Din bg. tărnokop, scr. trnokop. Vezi definitia »

MICROSCÓP s.n. Aparat optic compus dintr-un sistem dublu de lentile, folosit pentru observarea și cercetarea obiectelor extrem de mici, a microorganismelor etc. [< fr. microscope, germ. Mikroskop, cf. gr. mikros – mic, skopein – a examina]. Vezi definitia »

a pune dop expr. (er. – d. bărbați) a avea un contact sexual cu o femeie. Vezi definitia »

ORTOSCÓP s. n. 1. aparat de polarizație pentru observarea intersecțiilor de cristal în lumina polarizată. 2. aparat pentru examinarea fundului de ochi și a irisului. (< fr. orthoscope) Vezi definitia »

gonioscóp s.n. Instrument folosit în gonioscopie. (< engl. gonioscope) Vezi definitia »