ACERVÚL s. m. mic grăunte de calcar, în glanda pineală. (< fr. acervule, lat. acervulus) Vezi definitia »

TESTÍCUL s.n. (Anat.) Glandă sexuală bărbătească, care produce spermatozoizii. [< fr. testicule, cf. lat. testiculus]. Vezi definitia »

cu toptanul expr. (pop.) cu grămada, mult, în cantitate mare. Vezi definitia »

a da cu stângu-n dreptul expr. a fi neîndemânatic. Vezi definitia »

Catehumenul (gr. κατηχούμενος) este persoana care, începând să aibă o atracție pentru creștinism și dorind să se boteze, primește învățătura creștină de la un catehet, de obicei cleric, rânduit de episcop sau de preot. În limbajul bisericesc de astăzi, și în funcție de uzul existent în diferite comunități ortodoxe, catehumen poate fi numit și acela care, venind dintr-o altă confesiune creștină, se pregătește de a intra în Biserica Ortodoxă prin primirea Sfântului și Marelui Mir. În Biserica veche catehumenatul putea dura luni sau chiar ani de zile, și începea prin supunerea catehumenilor la un prin ritual de exorcizare și renunțare la duhul lumii. În acest răstimp, catehumenul putea participa la unele slujbe ale Bisericii, dar nu și la Sfânta Împărtășanie – această însemnare se păstrează până astăzi în Sfânta Liturghie, unde, după citirea Evangheliei și predică, catehumenii erau invitați să se retragă. De asemenea, catehumenii participau în mod regulat la inițierea în învățătura creștină dată de un catehet. După ce timp de mai multe secole, instituția catehumenatului a dispărut aproape complet prin generalizarea practicii botezului pruncilor, astăzi ea reapare în special prin convertirile de adulți în societățile occidentale secularizate și descreștinate. Vezi definitia »