Definita cuvantului balansare
BALANSÁRE, balansări, s. f. Acțiunea de a (se) balansa; legănare, oscilare.
Sursa: DLRM
Sursa: DLRM
Cuvinte ce rimeaza cu balansare
AUTOFECUNDÁRE s. f. fuziune a doi gameți de sex diferit, generați de același individ; autofecundație. (după fr. autofécondation) Vezi definitia »
STIVÁRE, stivări, s. f. (Rar) Acțiunea de a stiva și rezultatul ei; stivuire. – V. stiva. Vezi definitia »
FONDÁRE s.f. v. fundare. Vezi definitia »
RĂZBOÍRE, războiri, s. f. Acțiunea de a se război3 și rezultatul ei. – V. război3. Vezi definitia »
ATESTÁRE, atestări, s. f. Acțiunea de a atesta și rezultatul ei. – V. atesta. Vezi definitia »