megiáș (-și), adj. – 1. Vecin, alăturat. – 2. (S. m.) Proprietar, vecin. – Var. (Mold.) megieș. Sb., cr., slov. medjaš, din sl. meždŭ „între” (Cihac, II, 191; Berneker, II, 32; Tiktin), în parte prin intermediul mag. megyés (Rosetti, BL, IX, 80), cf. bg. meždá „frontieră”. – Der. megieșesc, adj. (de vecin, de proprietar); megieși, vb. refl. (a se învecina); megieșie, s. f. (Mold., vecinătate). – Cf. meje. Vezi definitia »

cartúș (cartúșe), s. n. – Tub metalic cu material exploziv. Fr. cartouche. – Der. cartușieră, s. f. Vezi definitia »

înaintaș, înaintași s. m. (intl., înv.) 1. delincvent intrat în rîndurile polițiștilor. 2. (la pl.) ochelari. Vezi definitia »

bârnáș, bârnáșe, s.n. (reg.) șnur de legat cioarecii peste mijloc; brăcinar. Vezi definitia »

pocríș¹, pocríșuri, s.n. (reg.) 1. capac de lut pentru oala cu lapte pus la prins. 2. (înv.) acoperișul casei. 3. (înv.) coviltir. 4. (înv.) învelitoare, cergă. 6. gura vârșii; vârșog. Vezi definitia »