GENUÍN, -Ă, genuini, -e, adj. (Livr.) Natural, veritabil, pur. – Din lat. genuinus. Vezi definitia »

ciuín s. m. – Plantă, săpunariță. – Var. ciuien. Tc. çüyen (Șeineanu, II, 138). DAR dă cuvîntul ca înv., dar încă circulă în Munt. Vezi definitia »

ENDOCRÍN, -Ă adj. (Despre glande) Care își varsă secrețiile cu hormoni direct în sânge; cu secreție internă; (și s.m.f.) (suferind) datorită unor tulburări ale glandelor cu secreție internă. [< fr. endocrine, cf. gr. endon – înauntru, krinein – a secreta]. Vezi definitia »

DELFÍN² s. m. titlul purtat de fiul cel mai mare al regilor Franței, moștenitorul prezumtiv al tronului. (după fr. dauphin) Vezi definitia »

SIBILÍN, -Ă adj. (Rar) Sibilic. ◊ Cărți sibiline = culegere de oracole, păstrată la Roma, care era consultată ori de câte ori republica era în primejdie. [Cf. lat. sibyllinus, fr. sibyllin]. Vezi definitia »