LEGÍST I. s. m. cel care cunoaște și studiază legile; jurist. II. adj. medic ~ = medic specialist în medicina legală. III. s. m. pl. 1. adepți ai unei școli filozofice chineze din sec. IV-III a. Chr. care preconiza, în opoziție cu confucianismul, un stat centralizat, guvernat pe bază de legi și nu de tradiții. 2. grupare a unei școli din evul mediu european care sprijinea lupta feudalității laice împotriva pretențiilor de hegemonie ale papalității. (< fr. légiste) Vezi definitia »

VIITORÍST, -Ă, viitoriști, -ste, s. m. și f. Viitorolog. [Pr.: vi-i-] – Viitor + suf. -ist. Vezi definitia »

IMPERIALÍST, -Ă I. adj. care aparține imperialismului sau marilor capitaliști. II. s. m. mare adept al imperialismului. (< fr. impérialiste) Vezi definitia »

PROTÉST s. n. 1. manifestare energică împotriva unor încălcări, a unor acțiuni nedrepte etc. 2. formă a demersului diplomatic prin care un guvern ia atitudine împotriva unor acte săvârșite de guvernul altui stat, pe care le consideră contrare tratatelor sau normelor de drept internațional. 3. act public prin care organele judecătorești constată neplata la scadență a unei polițe. (< lat. protestum, it. protesta) Vezi definitia »

ACADEMÍST, -Ă adj., s. m. f. (adept) al academismului. (< fr. académiste) Vezi definitia »