TUPILÚȘ adv. (Reg.) Ascunzându-se, ferindu-se (ca să nu fie văzut sau prins). – Din tupila + suf. -uș. Vezi definitia »

ARCÚȘ, arcușuri, s. n. Vergea de lemn între capetele căreia se întind fire de păr de cal și cu care se cântă la instrumente cu coarde. – Din arc + suf. -uș. Vezi definitia »

LUȘ, -Ă adj. (Franțuzism) Sașiu. [< fr. louche]. Vezi definitia »

megiáș (-și), adj. – 1. Vecin, alăturat. – 2. (S. m.) Proprietar, vecin. – Var. (Mold.) megieș. Sb., cr., slov. medjaš, din sl. meždŭ „între” (Cihac, II, 191; Berneker, II, 32; Tiktin), în parte prin intermediul mag. megyés (Rosetti, BL, IX, 80), cf. bg. meždá „frontieră”. – Der. megieșesc, adj. (de vecin, de proprietar); megieși, vb. refl. (a se învecina); megieșie, s. f. (Mold., vecinătate). – Cf. meje. Vezi definitia »

făcăiáș, făcăiáșe, s.n. (reg.) arborele sau fusul unei pietre de moară; mică turbină de moară. Vezi definitia »