Definita cuvantului bancă
BÁNCĂ2, bănci, s. f. 1. Institut de credit care efectuează operații financiare. ◊ Bancă de emisiune = bancă învestită cu dreptul de a emite bancnote. 2. (La unele jocuri de cărți) Banii puși în joc de cel ce conduce jocul. – It. banca (fr. banque).
Sursa: DLRM
Sursa: DLRM
Cuvinte ce rimeaza cu bancă
ALÚNĂ, alune, s. f. Fructul alunului. ◊ Alune de pământ (sau americane) = fructele comestibile ale unei mici plante tropicale (Arachis hypogae); arahidă. – Lat. *abellona (= abellana [nux]). Vezi definitia »
hiólă s. f. – În expresia: în hiolă, tîrîș. – Var. fiolă, fiulă. Origine necunoscută. După Bogrea, Dacor., I, 258, urmat de Scriban, din lat. fibŭla (ca. subula › sula), care nu se înțelege sub aspect semantic și nici fonetic (formele cu f nu apar în DAR și par incerte; accentul nu este clar). Pare formație expresivă, pe baza lui a se hăi, hîi „a se nărui, a se prăbuși”. În Mold. Vezi definitia »
cládă (clắzi), s. f. – Grămadă, morman, stivă. Sl., cf. bg. klada „grămadă”, rus. kladĭ „încărcătură” (DAR). – Der. clădărie, s. f. (grămadă, claie; mănunchi, snop); cladără, s. f. (grămadă; mulțime). Cf. Clădi. Vezi definitia »
nálbă (nálbe), s. f. – Plantă din familia malvaceelor (Malva silvestris). – Mr. nalbă. Lat. malva (Densusianu, Hlr., 103; Pușcariu 1150; Candrea-Dens., 1199; Candrea, Revista critică, VII, 85; REW 5274), cf. it., prov., cat., sp., port. malva, sard. narba. – Der. nălbar, s. m. (fluture, Pieris crataegi), pe care Tiktin îl dă ca der. din alb. Vezi definitia »
COBALTÍNĂ s. f. Minereu de cobalt și arsen, de culoare cenușie-roz, cu un pronunțat luciu metalic. – Din fr. cobaltine. Vezi definitia »