CÂRCIUMÁR, cârciumari, s. m. Proprietar de cârciumă. [Var.: crâșmár, (reg.) crăcimár s. m.] – Cârciumă + suf. -ar. Vezi definitia »

FEUDATÁR s.m. Posesor al unui fief; feudal. [< fr. feudataire]. Vezi definitia »

scârțár, scârțári, s.m. (pop. și fam.) 1. om zgârcit. 2. om de nimic. Vezi definitia »

REȚETÁR, (1, 2, 3) rețetare, s. n., (4) rețetari, s. m. 1. S. n. Bloc cu formulare pe care se scriu rețete (1). 2. S. n. Listă prin care se stabilesc, pe baza unor rețete (2), componentele unor mâncăruri, dulciuri etc. 3. S. n. Normativ conținând un ansamblu de alimente și rațiile alocate echipajului unei nave comerciale. 4. S. m. Persoană care execută rețetele într-o farmacie. – Rețetă + suf. -ar. Vezi definitia »

SEMIAUXILIÁR, semiauxiliare, adj. (În sintagma) Verb semiauxiliar (și substantivat, n.) = verb având rol sintactic asemănător cu al auxiliarelor propriu-zise, dar care dă acțiunii verbului „ajutat” o nuanță modală, care izvorăște din înțelesul său lexical. [Pr.: -mi-a-u-xi-li-ar] – Din fr. semi-auxiliaire. Vezi definitia »