Definita cuvantului banderilă
BANDERÍLĂ, banderile, s. f. Suliță mică, prevăzută în vârf cu un steguleț și purtată de toreadori în luptele lor cu taurii. – Fr. banderille.
Sursa: DLRM
Sursa: DLRM
Cuvinte ce rimeaza cu banderilă
CHIMÁZĂ s.f. (Biol.) Enzimă care acționează asupra cazeinei din lapte și o coagulează; cheag; chimozină, labferment. [< germ. Chymase]. Vezi definitia »
PERIPROSTATÍTĂ s. f. inflamație a țesutului celular periprostatic, care urmează unei prostatite. (< fr. périprostatite) Vezi definitia »
DIGRÁMĂ s.f. Semn dublu folosit pentru a arăta o articulare unică. [< fr. digramme, cf. gr. dis – două, gramma – literă]. Vezi definitia »
CVINTESÉNȚĂ s.f. v. chintesență. Vezi definitia »
puietúră s.f. (înv.; cu sens colectiv) mulțime de copii, de odrasle, de urmași. Vezi definitia »