Definita cuvantului banderilă
BANDERÍLĂ, banderile, s. f. Suliță mică, prevăzută în vârf cu un steguleț și purtată de toreadori în luptele lor cu taurii. – Fr. banderille.
Sursa: DLRM
Sursa: DLRM
Cuvinte ce rimeaza cu banderilă
chioárcă (chioárce), s. f. – Pietricică (de rîu). Mag. görkö (Cihac, II, 489). Vezi definitia »
scătulúță, scătulúțe, s.f. (reg.) cutiuță; casetuță. Vezi definitia »
PERMEÁNȚĂ s. f. (Fiz.) Mărime magnetică egală cu raportul dintre fluxul magnetic care trece printr-un circuit magnetic și tensiunea magnetică din lungul circuitului. [Pr.: -me-an-] – Din fr. perméance. Vezi definitia »
bază, baze, s. f. 1. loc de întâlnire a unei bande de infractori. 2. sediul poliției. Vezi definitia »
silă, sile s. f. muncă silnică. Vezi definitia »