Definita cuvantului bandieră
BANDIÉRĂ, bandiere, s. f. (Înv.) Steag al unei țări înălțat pe vapoarele sale și pe clădirile unde se aflau reprezentanții ei în străinătate. ♦ Steguleț întrebuințat pe vapoare pentru semnalizări. ♦ Steag al unei armate sau al unui comandant de oștire; stindard, drapel. [Pr.: -di-e-] – It. bandiera.
Sursa: DLRM
Sursa: DLRM
Cuvinte ce rimeaza cu bandieră
HOÁNCĂ, hoance, s. f. (Rar) Hoașcă. [Var.: hoántă s. f.] Vezi definitia »
trohneálă s.f. (reg.) guturai, răceală. Vezi definitia »
însemnătúră s.f. (înv.) însemnare, notă. Vezi definitia »
bobină, bobine s. f. (er.) testicul. Vezi definitia »
FITOSTERÍNĂ s.f. (Chim.) Fitosterol. [< fr. phytostérine]. Vezi definitia »