Definita cuvantului bandieră
BANDIÉRĂ, bandiere, s. f. (Înv.) Steag al unei țări înălțat pe vapoarele sale și pe clădirile unde se aflau reprezentanții ei în străinătate. ♦ Steguleț întrebuințat pe vapoare pentru semnalizări. ♦ Steag al unei armate sau al unui comandant de oștire; stindard, drapel. [Pr.: -di-e-] – It. bandiera.
Sursa: DLRM
Sursa: DLRM
Cuvinte ce rimeaza cu bandieră
HOMOGRÉFĂ s.f. (Med.) Grefă luată de la un individ din aceeași specie. [< fr. homogreffe]. Vezi definitia »
CORDÍTĂ2 s. f. inflamație a coardelor vocale. (< fr. chordite) Vezi definitia »
GÚTĂ2 s. f. 1. (farm.) picătură de lichid care se scurge dintr-un flacon. 2. ornament al antablamentului ordinului doric având această formă. (< fr. goutte, lat. gutta) Vezi definitia »
PÁLMĂ s.f. (Liv.) Ramură de palmier (socotită ca semn al biruinței). ♦ Motiv ornamental. ♦ Palmele academice = distincție acordată de Academia Franceză oamenilor de știință și artiștilor. [Cf. fr. palme, lat. palma]. Vezi definitia »
valvolínă s. f., g.-d. art. valvolínei; pl. valvolíne Vezi definitia »