STÓLĂ, stole, s. f. 1. Rochie largă și lungă până în pământ, care se strângea pe corp cu două cordoane, unul pe sub sâni, altul deasupra șoldurilor, purtată de matroanele romane. 2. Un fel de orar¹ pe care îl poartă preoții catolici în timpul slujbei religioase. – Din it., fr., lat. stola. Vezi definitia »

EMPÓRĂ s.f. Tribună (3). (cf. germ. Empore) Vezi definitia »

MANTELÉTĂ s.f. v. mantelet. Vezi definitia »

AXOÍDĂ s. f. curbă, loc geometric al axei instantanee de rotație în mișcarea unui corp rigid. (după engl. axoid) Vezi definitia »

TEROFÍTĂ adj., s. f. (plantă) erbacee anuală, lipsită de capacitatea de a forma organe de iernare, hibernând numai prin semințe sau prin spori. (< fr. thérophyte) Vezi definitia »