întrănód, întrănóduri, s.n. (înv.) locul dintre două noduri de pe ramurile sau tulpinile plantelor. Vezi definitia »

NORÓD, noroade, s. n. 1. (Pop.) Popor, națiune, neam; persoană sau grup de oameni care face parte dintr-un anumit popor, dintr-o anumită națiune. ♦ (Înv. și pop.) Totalitatea credincioșilor care aparțin unui cult creștin, unei eparhii etc. 2. Număr mare, mulțime, masă de oameni. 3. Grosul populației; spec. țărănimea. – Din sl. narodŭ. Vezi definitia »

IOD² s.n. (Fon.; rar) Iot. [< fr. yod]. Vezi definitia »

ANTIPÓD I. s. m. 1. loc de pe Pământ diametral opus. 2. (chim.) ži optici = substanțe cu aceeași formulă și aceleași proprietăți fizico-chimice, dar cu activitate optică diferită. 3. (fig.) ființă, lucru, idee etc. în totală opoziție cu altele. II. s. f. pl. celule situate la baza sacului embrionar la angiosperme, care participă la fecundarea și dezvoltarea embrionului. (< fr. antipode/s/, lat., gr. antipodes) Vezi definitia »

subcod lingvistic selectat conștient sau spontan în interiorul unei comunități sociolingvistice, în scopul adecvării la situația de enunțare și la contextul conversațional Vezi definitia »