DÓTĂ s. f. bunurile aduse de o femeie în căsătorie; zestrea unei fete de măritat. (< fr. dot) Vezi definitia »

MUNIFICÉNȚĂ s.f. (Rar) Dărnicie, generozitate. [Cf. fr. munificence, lat. munificentia < munus – dar, facere – a face]. Vezi definitia »

OBLIGEÁNĂ, obligene, s. f. Plantă erbacee perenă, originară din India, cu miros aromatic, cu rizom cărnos, cu frunze liniare lungi și cu flori gălbui, care crește pe marginea apelor ori este cultivată, fiind folosită în medicină și în parfumerie (Acorus calamus). – Et. nec. Vezi definitia »

TENCUIÁLĂ, tencuieli, s. f. Strat de mortar care se așterne pe ziduri și pe tavane pentru a le proteja și pentru a obține suprafețe netede, cu aspect plăcut. ♦ Tencuire, tencuit¹. [Pr.: -cu-ia-] – Tencui + suf. -eală. Vezi definitia »

COCCIDIÓZĂ s.f. (Med.) Boală parazitară a tubului digestiv provocată de coccidii. [Pron. -di-o-. / < fr. coccidiose]. Vezi definitia »