MAGÍE s. f. 1. complex de practici prin care se consideră posibilă acționarea asupra realității înconjurătoare cu ajutorul forțelor supranaturale; vrăjitorie. ♦ ~ neagră = magie propriu-zisă care apelează la puterea demonilor; ~ albă = arta de a produce fenomene naturale care par miraculoase. 2. (fig.) putere de atracție, de fascinare; farmec, seducție. (< fr. magie, lat. magia) Vezi definitia »

CRIOLOGÍE s.f. 1. Studiul legilor de congelare a soluțiilor. 2. Capitol al fizicii care studiază procedeele de obținere a temperaturilor joase, proprietățile corpurilor și fenomenele specifice care se petrec în apropiere de zero absolut; crionică. [Pron. cri-o-, gen. -iei. / < fr. cryologie, cf. gr. kryos – frig, logos – studiu]. Vezi definitia »

CONGEMINÁȚIE s. f. formație dublă simultană; redublare. (< fr. congémination, lat. congeminatio) Vezi definitia »

FARFURĂRÍE, farfurării, s. f. Mulțime de farfurii; p. ext. diverse obiecte de menaj din porțelan, faianță etc.; veselă. – Farfur[ie] + suf. -ărie. Vezi definitia »

METALOTIPÍE s.f. Metalografie (2). [Gen. -iei. / cf. fr. métallotypie]. Vezi definitia »