MÁNDRĂ, mandre, s. f. Îngrăditură de nuiele, de stuf sau de șipci, așezată de-a curmezișul unei ape pentru a înlesni prinderea sau păstrarea peștilor. – Din ngr. mándra. Vezi definitia »

chíceră chícere, s.f. (reg., înv.) vârf, deal conic, munte. Vezi definitia »

TÓGĂ, togi, s. f. Mantie largă și lungă, fără mâneci, pe care o purtau romanii peste tunică, înfășurată pe corp, pornind de la umărul stâng și lăsând descoperit brațul și umărul drept. – Din lat. toga. Vezi definitia »

SCOLOPÉNDRĂ s.f. Mic animal miriapod veninos care trăiește prin locuri umede și întunecoase. [< fr. scolopendre, lat. scolopendra]. Vezi definitia »

PURULÉNȚĂ s. f. faptul de a fi purulent. (< fr. purulence) Vezi definitia »