TRANSDÚCE vb. III. tr. (Liv.; fig.) A transforma o mărime fizică în alta (o forță într-o tensiune electrică, energie electrică în energie sonoră etc.). [< trans- + duce, după it. trasdurre]. Vezi definitia »

nóuăsprece (= nouăsprezece) num. card. Vezi definitia »

ce este? Vezi definitia »

ARHIDÚCE s.m. Titlu purtat de prinții fostei case imperiale a Austriei. [Cf. it. arciduce, fr. archiduc, lat.med. archidux, după duce]. Vezi definitia »

MEZOTORÁCE s. n. (Entom.) Al doilea segment al toracelui la insecte, de care sunt prinse aripile anterioare și a doua pereche de picioare. – Din fr. mésothorax. Vezi definitia »