flagél (-le), s. n. – Dezastru, calamitate. Lat. flagellum (sec. XIX). – Der. (din fr.) flagela, vb.; flagelant, adj. Vezi definitia »

CARTÉL s.n. 1. (Ec.) Uniune monopolistă în cadrul căreia întreprinderile cartelate stabilesc în comun condițiile de vânzare a mărfurilor, sistemul de formare a prețurilor, repartizarea piețelor de aprovizionare și desfacere etc., fiecare dintre ele păstrându-și independența de producție și de vânzare. 2. Coaliție politică între mai multe partide. [Pl. -luri. / < fr. cartel]. Vezi definitia »

SALPINGOCÉL s. n. hernie a trompei uterine. (< fr. salpingocèle) Vezi definitia »

hel, heli, s.m. (reg., înv.) Țipar, fusar. Vezi definitia »

calomel s. n. sg. purgativ. Vezi definitia »