MOCĂIÁLĂ, mocăieli, s. f. Faptul de a (se) mocăi. [Pr.: -că-ia-] – Mocăi + suf. -eală. Vezi definitia »

METIONÍNĂ s. f. Aminoacid indispensabil vieții omului și animalelor, conținând mari cantități de sulf, folosit și ca medicament în tratamentul afecțiunilor hepatice. [Pr.: -ti-o-] – Din fr. méthionine. Vezi definitia »

ANGHELUȚĂ, Octavian (1882-1978, n. Brăila), pictor român. Prof. univ. la București. Tematică socială în compoziții, portrete și peisaje („Proba oțelului”, „Tataia”). Vezi definitia »

năboaícă, năboaíce, s.f. (reg.) 1. ciocan de care se servesc dogarii. 2. unealtă folosită la lucratul viei. Vezi definitia »

ZĂVÁSTRĂ s. f. (Var.) Zăvează. Vezi definitia »