POÁNTĂ, poante, s. f. 1. Momentul cel mai de efect, punctul culminant al unei glume, al unei epigrame, al unei anecdote; ceea ce dă expresie, vioiciune unei opere literare sau artistice. 2. Extremitatea de jos a labei piciorului, locul de articulare al degetelor; vârf. ♦ Porțiune a piciorului cuprinsă între gleznă și degete. ♦ Poziție în baletul clasic, executată de obicei de femei, care constă în ridicarea și deplasarea pe vârful degetelor și cu falangele bine întinse, cu ajutorul unor pantofi speciali legați de gleznă. ♦ (La pl.) Papuci speciali, cu vârful alungit și întărit, pe care îi poartă balerinele legați de gleznă. – Din fr. pointe. Vezi definitia »

PADÉLĂ s.f. Vâslă special construită ca să se poată vâsli cu ea alternativ, când pe un bord, când pe celălalt. [< germ. Paddel, cf. engl. paddle]. Vezi definitia »

ială, iale s. f. gură. Vezi definitia »

ALUNECĂTÚRĂ, alunecături, s. f. Alunecare. – Aluneca + suf. -ătură. Vezi definitia »

DRÚZĂ, druze, s. f. 1. Grup de cristale care se formează pe pereții cavităților unor roci și filoane. 2. Cristale din oxalat de calciu formate în unele țesuturi vegetale. – Din fr. druse. Vezi definitia »