ev (-vi), s. m. – Perioadă din istoria omenirii cu anumite trăsături specifice. Lat. aevum. Este împrumut neol., este atestat din sec. XVII (Dosoftei); cf. L. Tamás, Magyar Nyelvőr, XXX, 243. – [art. 3215] Vezi definitia »

BLOHINȚEV, Dmitri Ivanovici (1907-1979), fizician rus. Prof. univ. la Moscova. Contribuții în acustică (difuzia sunetului), mecanică cuantică, fizica particulelor elementare, semiconductori. A participat la construirea primei centrale atomo-electrice din lume (1957). Vezi definitia »

ELÉV, -Ă s.m. și f. 1. Cel care învață într-o școală, care urmează o formă de învățământ mediu sau elementar. 2. Discipol, adept, urmaș, învățăcel al unui maestru, al unei școli literare, al unei doctrine etc. [< fr. élève, cf. élever – a educa]. Vezi definitia »

LONGÉV, -Ă adj., s.m. și f. (Cel) care trăiește mult, cu viață lungă. [< lat. longaevus]. Vezi definitia »

AFANASIEV, Aleksandr Nikolaevici (1826-1871), folclorist rus. A alcătuit cea mai mare colecție de „Povești populare rusești” (8 vol., 1855-1864). Vezi definitia »