RÂNDUIÁLĂ, rânduieli, s. f. 1. Faptul de a rândui; fel de aranjare a lucrurilor în mod ordonat; p. ext. ordine. 2. Fel în care se desfășoară o acțiune, un sistem de organizare statornicit sau impus. ♦ Măsură, directivă, dispoziție, aranjament. 3. Ceremonial, forme statornicite; datină, obicei, regulă. 4. Denumire generică folosită în trecut pentru anumite dări în bani către domnie. [Pr.: -du-ia-] – Rândui + suf. -eală. Vezi definitia »

JABOTIÉRĂ s. f. muselină din care se fac jabourile. (< fr. jabotière) Vezi definitia »

ANTICÁMERĂ s.f. Cameră de așteptare la intrarea într-un birou, într-un cabinet. ◊ A face anticameră = a aștepta pentru a fi primit de cineva. [Var. antecameră s.f. / < it. anticamera, cf. fr. antichambre]. Vezi definitia »

DÓBĂ s. f. v. tobă. Vezi definitia »

FOTOKINOGRÁMĂ s.f. Imagine obținută la fotokinograf. [Cf. fr. photokinogramme]. Vezi definitia »