singír (-ruri), s. n. – Lanț, legătură a acuzaților expuși la stîlpul infamiei. Tc. zincir (Tiktin). Sec. XVIII, înv. Vezi definitia »

tir adv. – Așa, bine (se folosește în corelație cu el înșuși: tir... tir, cum... așa și). Sb. ter „și” (Tiktin). Vezi definitia »

DIAPÍR s.n. (Geol.) Cută anticlinală caracterizată prin prezența unui sâmbure de roci plastice care străbat rocile acoperitoare. [Pron. di-a-. / cf. it. diapiro, gr. diapyros – ars profund]. Vezi definitia »

zamfír (safir) (înv., pop.) s. n., pl. zamfíre Vezi definitia »

CIR s. m. fiecare dintre perii țepoși de pe corpul unor animale nevertebrate. (< fr. cirre, lat. cirrus) Vezi definitia »