PAROXITÓN, -Ă, paroxitone, adj., s. n. 1. Adj., s. n. (Cuvânt, formă gramaticală) care are accentul pe penultima silabă. 2. Adj. (Despre modul de accentuare a cuvintelor, rime etc.) Care se caracterizează prin plasarea accentului pe silaba penultimă. – Din fr. paroxyton. Vezi definitia »

PROTÓN s. m. particulă elementară stabilă, cu masă mult mai mare decât a electronului și sarcina electrică egală în valoarea absolută cu a acestuia, dar pozitivă. (< fr. proton) Vezi definitia »

ANDERSON [ændərsn], Marian (1897-1993), cîntăreață americană de culoare. Interpretă de operă lieduri și cîntece populare. Vezi definitia »

GLÁSBETON s. n. geam solid din tuburi de sticlă închegate cu beton. (< germ. Glasbeton) Vezi definitia »

AMIDON (‹ fr.) s. n. Polizaharid conținut în vegetale (grăunțe, tuberculi și fructe). Este alcătuit din amiloză și amilopectină. Prin hidroliză se transformă în glucoză. Constituie o sursă însemnată de glucide pentru alimentația omului și a animalelor. Se obține mai ales din cartofi și cereale. Se utilizează pentru prepararea glucozei, dextrinei, în industria spirtului etc. Vezi definitia »