RITORNÉLĂ, ritornele, s. f. 1. Revenire, într-o melodie, într-un cântec, a unui refren cu același text după fiecare strofă cântată; fragment instrumental care precedă dansul sau alternează cu el. 2. Vers sau grup de versuri repetate, într-o poezie, la intervale regulate. [Var.: riturnélă s. f.] – Din it. ritornello, fr. ritournelle. Vezi definitia »

haială, haieli s. f. (tox.) stare de euforie indusă de consumul de narcotice. Vezi definitia »

MONOREFRINGÉNȚĂ s. f. (Fiz.) Proprietate a unei substanțe de a emite o singură rază refractată pentru fiecare rază incidentă. – Din fr. monoréfringence. Vezi definitia »

pirándă (piránde), s. f. – Amantă, concubină. – Var. chirandă. Țig. piranó, pirandó, pirani (Tiktin; Graur, 182; Juilland 171), din pirav- „a se împreuna”, cf. țig. sp. pirandó „adulter” (Besses 132). Der. din ngr. ϰυρά μου „doamna mea” (Pascu, Etimologii, 49), sau din gr. χείρανθος (Bogrea, Dacor., IV, 179; Tagliavini, Arch. Rom., XII, 226; Gáldi 102) nu e posibilă. Vezi definitia »

OSTEOSCLERÓZĂ s. f. condensare a țesutului osos. (< fr. ostéosclérose) Vezi definitia »