FRÓNDĂ s.f. 1. Mișcare de revoltă a nobilimii franceze din sec. XVII împotriva puterii regale despotice. 2. (Fig.) Răzvrătire, opunere neprincipială persiflantă, cauzată mai ales de interese personale. 3. Organ vegetal de forma unei frunze. ♦ Frunză aeriană a ferigilor, care poartă sporangele. [< fr. fronde]. Vezi definitia »

ORTOGRÁMĂ s. f. model de scriere corectă. (< fr. orthogramme) Vezi definitia »

VENATÚRĂ s. f. ramificație de dungi, de vine, ca a marmurei (pe suprafața unui lemn, a unei pietre etc.). (< it. venatura) Vezi definitia »

AUTOLÍZĂ, autolize, s. f. (Biol.) Dezintegrare a celulelor și a țesuturilor din plante și din animale sub acțiunea enzimelor proprii. [Pr.: a-u-] – Din fr. autolyse. Vezi definitia »

NICOTÍNĂ s. f. alcaloid toxic, incolor și uleios, în frunzele de tutun. (< fr. nicotine) Vezi definitia »