CUTÚMĂ, cutume, s. f. Normă de drept consfințită printr-o practică îndelungată: consuetudine, obicei. ♦ (În vechiul drept) Obiceiul pământului. – Din fr. coutume. Vezi definitia »

HISTORIOGRÁMĂ, historiograme, s. f. Grafic care consemnează evoluția în timp a unui fenomen; cronogramă (3). [Pr.: -ri-o-] – Din fr. historiogramme. Vezi definitia »

purcezătúră, purcezătúri, s.f. (înv.) pornire, plecare. Vezi definitia »

SCALIÓLĂ, scaliole, s. f. (Constr.) Placă ușoară întrebuințată pentru fabricarea pereților interiori în construcțiile prefabricate. – Din it., fr. scagliola. Vezi definitia »

AUDIENȚĂ s.f. 1. Întrevedere acordată de către un demnitar unei persoane care l-a solicitat să-i vorbească (într-o chestiune oficială) ; timpul cât durează această întrevedere. 2. Interes pe care cineva îl poartă celui care i se adresează ; atenție, înțelegere. 3. Ședință (publică) a tribunalului, în care sunt ascultate părțile și pledoariile și în care se pronunță sentința. [< lat. audientia, cf. fr. audience]. Vezi definitia »