RETOROMÁN, -Ă, retoromani, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Populație care trăiește în sud-estul Elveției, în nord-estul Italiei și în unele regiuni ale Alpilor Dolomitici; (și la sg.) persoană care aparține acestei populații. 2. Adj. Care aparține retoromanilor (1), privitor la retoromani. ♦ (Substantivat, f.) Limbă romanică vorbită de retoromani (1), prezentând mari deosebiri dialectale; ladină. – Din fr. rhéto-roman. Vezi definitia »

mediteraneeán (-ne-ean) adj. m., pl. mediteraneéni (-ne-eni); f. mediteraneeánă, pl. mediteraneéne Vezi definitia »

HIPERPLÁN s. n. (mat.) ansamblu de puncte ale căror coordonate scalare, într-un spațiu vectorial de n dimensiuni, raportat la o origine fixă, verifică o relație de gradul întâi. (< fr. hyperplan) Vezi definitia »

van (-nă), adj. – Zadarnic. Lat. vanus (sec. XIX) sau it. vano; cultism. – Der. vanitate, s. f., din fr. vanité; vanitos, adj., din fr. vaniteux. Vezi definitia »

ESTETICIÁN, -Ă s. m. f. specialist în estetică. (< fr. esthéticien) Vezi definitia »