CALCIT (‹ fr. {i}) s. n. Carbonat natural anhidru de calciu, divers colorat datorită impurităților conținute (fier, magneziu etc.); se formează pe cale hidrotermală în zăcămintele metasomatice de contact, prin precipitare chimică la gura izvoarelor încărcate cu carbonat de calciu unde formează tufuri și travertine și în peșteri, sub aspect de stalactite și stalagmite. Alcătuiește aproape în intregime masa calcarelor și are întrebuințarea acestora. Vezi definitia »

CIOBĂNÍT s. n. Ciobănie. – V. ciobăni. Vezi definitia »

COȘCOVÍT, -Ă, coșcoviți, -te, adj. (Despre pereți, tencuieli, mobilă etc.) Cojit, scorojit. – V. coșcovi. Vezi definitia »

LEGIUÍT, -Ă, legiuiți, -te, adj. (Înv. și pop.) Care este în conformitate cu legea, bazat pe lege sau cerut de lege; legal, legitim. – V. legiui. Vezi definitia »

SEMISAPROFÍT, -Ă adj. (Despre plante autotrofe sau parazite) Care se nutrește parțial și cu substanțe organice moarte. [Et. incertă]. Vezi definitia »