HORCĂIÁLĂ, horcăieli, s. f. Faptul de a horcăi; zgomotul produs de cel care horcăie; horcăit, horcăitură. – Horcăi + suf. -eală. Vezi definitia »

MEMORIALÍSTICĂ s.f. Totalitatea lucrărilor care conțin memorii; gen de scrieri care cuprinde memorii. [Pron. -ri-a-, gen. -cii. / < memorial + -istică]. Vezi definitia »

stoámpă, stoámpe, s.f. (reg.) bolovan. Vezi definitia »

RÁCLĂ, racle, s. f. (Pop.) 1. Sicriu, coșciug. 2. Ladă de lemn (de dimensiuni mari și ornamentată). 3. Cutie de lemn cu capac, în care se păstrează anumite alimente. 4. Despărțitură într-un hambar, unde se păstrează fânul, cerealele etc. 5. Pânză urzită cu două feluri de bumbac. [Var.: lácră s. f.] – Din bg. rakla. Vezi definitia »

INTENDÉNȚĂ s. f. (în trecut) serviciu de aprovizionare a unităților armatei. (< fr. intendance, it. intendenza) Vezi definitia »