CONSTRÚCȚIE s. f. 1. faptul de a construi; construire. ◊ alcătuire, compunere. 2. clădire, lucrare, edificiu. ◊ (pl.) ramură a economiei naționale care are ca obiect executarea clădirilor. 3. ~ i de mașini = ramură a industriei care produce mașini, unelte, instalații, utilaje. 4. grup (stabil) de cuvinte între care există anumite raporturi gramaticale. ◊ mod de aranjare a cuvintelor în propoziție și a propozițiilor în frază. (< fr. construction, lat. constructio) Vezi definitia »

DISGRAFÍE s. f. 1. tulburare patologică a scrisului, deformat, ilizibil. 2. (med.) viciu de conformație a unui organ. (< fr. dysgraphie) Vezi definitia »

OCEANOLOGÍE s. f. oceanografie. (< fr. océanologie) Vezi definitia »

TRAGEDÍE s.f. 1. Operă dramatică a cărei acțiune prezintă personaje în luptă cu viața și cu pasiunile omenești, având de obicei un deznodământ fatal, trist, care stârnește sentimente de milă și durere. 2. (Fig.) Întâmplare zguduitoare, funestă, catastrofă. ♦ Zbucium, suferință. [Gen. -iei. / < lat. tragedia, gr. tragodia < tragos – țap, ode – cântec, cf. fr. tragédie, it. tragedia]. Vezi definitia »

VENTRICULOSTOMÍE s. f. deschidere chirurgicală a unui ventricul (cerebral). (< fr. ventriculostomie) Vezi definitia »