ÁULĂ s. f. 1. (ant.) curte în fața locuințelor importante în jurul căreia se grupau dependințele. 2. (în evul mediu) curte princiară. 3. sală de conferințe, cursuri sau festivități (în incinta unei instituții). (< lat. aula, germ. Aula) Vezi definitia »

POLINEVRÍTĂ, polinevrite, s. f. Boală a nervilor periferici, caracterizată prin alterarea mai multor trunchiuri nervoase și ramuri terminale. – Din fr. polynévrite. Vezi definitia »

a trage o clanță expr. (obs.) a practica sex oral. Vezi definitia »

CARIOGRÁMĂ s. f. reprezentare schematică a cromozomilor dintr-o celulă, dintr-un nucleu; idiogramă. (< fr. caryogramme) Vezi definitia »

LOMBARTRÓZĂ s.f. Artroză a articulațiilor lombare; lombartrie. [Var. lumbartroză s.f. / < fr. lombarthrose]. Vezi definitia »