prididít, prididítă, adj. 1. (înv.; în forma: pridădit) care a fost dat, predat pe mâna cuiva. 2. (pop.) care este năpădit, copleșit, depășit. Vezi definitia »

VELÍT s.m. (La romani) Soldat din infanteria ușoară care stătea în fruntea legiunilor sau între cohorte și centurii. ♦ Soldat din armatele napoleoniene cu însărcinări de infanterie ușoară. [Cf. fr. vélite, it. velite, lat. veles]. Vezi definitia »

potângít, -ă, adj. (reg.) 1. cusut prost; cârpit. 2. cocoșat, gheboșat. 3. schilodit în bătaie. 4. asuprit, împilat. Vezi definitia »

ZOOFÍT s.n. Denumire dată unor animale inferioare a căror formă amintește pe aceea a plantelor; fitozoar; (la pl.) încrengătură cuprinzând aceste animale. [< fr. zoophyte, cf. gr. zoon – animal, phyton – plantă]. Vezi definitia »

DURUÍT, dăruituri, s. n. Faptul de a durui; zgomot produs de ceva care duruie; huruit, huruitură, duruitură. – V. durui. Vezi definitia »