STUFĂRÍȘ, stufărișuri, s. n. 1. Loc pe care crește stuf mult și des; stuf care crește pe un asemenea loc; stufărie, stufăraie. 2. Desime, desiș, tufiș. [Var.: (reg.) stuhăríș s. n.] – Stuf + suf. -ăriș. Vezi definitia »

VĂGÁȘ, văgașe (văgașuri), s. n. (Reg.) V. făgaș. Vezi definitia »

BULGĂRÁȘ, bulgărași, s. m. Diminutiv al lui bulgăre. – Bulgăre + suf. -aș. Vezi definitia »

CULCÚȘ, culcușuri, s. n. 1. Locul de culcare sau de adăpost al animalelor și al păsărilor. 2. Loc (improvizat) de odihnă sau de dormit pentru oameni. ♦ Adăpost, sălaș pentru oameni; locuință. ♦ Ascunzătoare. 3. (Rar) Strat moale de paie, de frunze etc. pe care se așază lucruri fragile sau alterabile. 4. Strat din baza unei formațiuni geologice. – Culca + suf. -uș. Vezi definitia »

turcáș, turcáși, s.m. (reg.) flăcău mascat care umblă cu turca (v.). Vezi definitia »