NĂPUSTÍT, -Ă, năpustiți, -te, adj. (Înv. și reg.) Lăsat în părăsire; abandonat. – V. năpusti. Vezi definitia »

ȚIUÍT, țiuituri, s. n. Faptul de a țiui; sunet prelung și ascuțit; țiuitură. [Pr.: ți-u-] – V. țiui. Vezi definitia »

NĂUCÍT, -Ă, năuciți, -te, adj. Amețit, buimăcit; dezorientat, zăpăcit, uluit, perplex; năuc (1). [Pr.: nâ-u-] – V. năuci. Vezi definitia »

UMILÍT, -Ă, umiliți, -te, adj. 1. Cu atitudine supusă, smerită, plecată; care exprimă umilință; umil. ♦ Rușinat. 2. Care este plin de umilințe, de jigniri, de lipsuri. ♦ (Substantivat) Om care duce o viață mizeră, care suportă jigniri, lipsuri. 3. (Rar) Simplu, modest, neînsemnat; sărac (2). – V. umili. Vezi definitia »

RĂPĂÍT² s. n. Faptul de a răpăi; zgomotul ploii, al grindinii etc. care cade pe o suprafață tare. ♦ Succesiune de lovituri ritmice, dese și scurte; zgomot produs de astfel de lovituri. – V. răpăi. Vezi definitia »