Definita cuvantului bălăbăni
BĂLĂBĂNÍ, bălăbănesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) mișca într-o parte și într-alta; a (se) legăna, a (se) clătina. A ieșit în ogradă cu clopotul cel mare și a prins a-l bălăbăni (SADOVEANU). 2. Refl. Fig. A se trudi, a se lupta cu cineva sau cu ceva; a se certa, a se ciorovăi. Cât s-a bălăbănit mama cu tata din pricina mea, tot pe-a mamei a rămas (CREANGĂ).
Sursa: DLRM
Sursa: DLRM
Cuvinte ce rimeaza cu bălăbăni
ocní, ocnésc, vb. IV (reg.) 1. a lucra în ocnă. 2. a sta la ocnă condamnat. Vezi definitia »
perténi s.m. pl. (reg.) șireturi de încălțăminte. Vezi definitia »
pioncăní, pióncăn și pioncănésc, vb. IV (reg.) 1. (despre curci) a scoate strigătul caracteristic speciei; a pioncăi. 2. a vorbi cu voce subțire, pițigăiată; a pioncăi. 3. a vorbi încet, slab, stins; a pioncăi, a pioci. 4. a slăbi, a se topi (de boală sau de bătrânețe); a deveni moale, fără putere. 5. a merge, a se deplasa greu, a (se) pioncăi. 6. a nu mai vedea bine. 7. a se mocoși, a se mocăi. Vezi definitia »
PREVENÍ vb. IV. tr. 1. A înștiința dinainte; a avertiza. 2. A preîntâmpina, a înlătura. 3. (Rar) A împlini dinainte dorințele cuiva. [P.i. prevín, conj. -vină. / cf. fr. prévenir, lat. praevenire]. Vezi definitia »
șponí, șponésc, vb. IV (reg.; despre bușteni) a despica în șpani (în felii), a șpănui (v.). Vezi definitia »