Definita cuvantului bălăbăni
BĂLĂBĂNÍ, bălăbănesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) mișca într-o parte și într-alta; a (se) legăna, a (se) clătina. A ieșit în ogradă cu clopotul cel mare și a prins a-l bălăbăni (SADOVEANU). 2. Refl. Fig. A se trudi, a se lupta cu cineva sau cu ceva; a se certa, a se ciorovăi. Cât s-a bălăbănit mama cu tata din pricina mea, tot pe-a mamei a rămas (CREANGĂ).
Sursa: DLRM
Sursa: DLRM
Cuvinte ce rimeaza cu bălăbăni
DOMNÍ, domnesc, vb. IV. Intranz. A conduce un principat, o țară, o împărăție în calitate de domn (3). ♦ Fig. A fi stăpânitor, a stăpâni. Între noi va domni pacea. 2. A o duce foarte bine, a nu avea nici o grijă. 3. Fig. (Despre o înălțime, o clădire etc.) A domina (2). – Din domn. Vezi definitia »
iordăní, iordănesc v. t. (intl., înv.) a minți, a amăgi; a zăpăci. Vezi definitia »
PĂCĂNÍ, păcănesc, vb. IV. Intranz. A produce un zgomot scurt, repetat și sacadat; a țăcăni, a pocni. – Pac1 + suf. -ăni. Vezi definitia »
BODOGĂNÍ, bodogănesc, vb. IV. Tranz. A spune ceva încet și nedeslușit (exprimându-și supărarea); a mormăi. ♦ Intranz. A vorbi cu ciudă și supărare; a cârti, a bombăni. – Comp. magh. dobogni. Vezi definitia »
HIDRACARIÉNI s. m. pl. acarieni de origini diferite, adaptați la viața acvatică. (< fr. hydracariens) Vezi definitia »