Definita cuvantului bălăceală
BĂLĂCEÁLĂ, bălăceli, s. f. Mișcare, joc cu mâinile și cu picioarele prin apă (la scăldat). – Din bălăci + suf. -eală.

Sursa: DLRM
Cuvinte ce rimeaza cu bălăceală
MICROFLÓRĂ s.f. Totalitatea plantelor microscopice de pe glob, dintr-o regiune sau dintr-un loc restrâns. [Cf. fr. microflore]. Vezi definitia »
LUNÚRĂ, lunuri, s. f. Alterație a lemnului care constă în prezența, în cuprinsul zonei de duramen, a unuia sau a mai multor inele anuale de culoarea și cu proprietățile alburnului. – Din fr. lunure. Vezi definitia »
ARGĂSEÁLĂ, argăseli, s. f. Operație prin care se argăsesc pieile. ♦ Amestec de substanțe în care se argăsesc pieile. – Din argăsi + suf. -eală. Vezi definitia »
ESCÓRTĂ s.f. 1. Grup de oameni înarmați, trupă înarmată care însoțește pe cineva pentru a-l proteja sau pentru a-l supraveghea; suita unui demnitar, a unui suveran. 2. Formație de nave sau de avioane de luptă care însoțesc (în timp de război) nave comerciale pentru a le proteja. [< fr. escorte]. Vezi definitia »
boárfă (boárfe), s. f. – Pește mic de rîu, dintr-o specie nedeterminată. Săs. buerwangerm. Barbe, după Lacea, Dacor., III, 478; Iordan, BF, II, 192, îl identifică cu boarfe „cîrpe”. Vezi definitia »
Căutați cuvinte ce încep cu litera: A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ș T Ț U V W X Y Z