Definita cuvantului bălăcire
BĂLĂCÍRE, bălăciri, s. f. Acțiunea de a (se) bălăci.

Sursa: DLRM
Cuvinte ce rimeaza cu bălăcire
săblăzníre, săblăzníri, s.f. (înv.) rătăcire, pribegire. Vezi definitia »
SFÂȘIÉRE, sfâșieri, s. f. Acțiunea de a sfâșia și rezultatul ei; sfâșietură. ♦ Locul unde s-a sfâșiat ceva; spărtură, gaură; sfâșietură. [Pr.: -și-e-] – V. sfâșia. Vezi definitia »
PRUNCUCÍDERE s. f. ucidere a copilului nou-născut, imediat după naștere, de către mamă; infanticid (II). (< prunc + ucidere) Vezi definitia »
MANȘONÁRE s.f. (Tehn.) Îmbinare cu o mufă sau cu un manșon (2). [După fr. manchonnage]. Vezi definitia »
DESCĂTĂRĂMÁRE, descătărămări, s. f. Acțiunea de a (se) descătărăma și rezultatul ei. – V. descătărăma. Vezi definitia »
Căutați cuvinte ce încep cu litera: A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ș T Ț U V W X Y Z