SOLVÍT, -Ă, solviți, -te, adj. Dizolvat. – V. solvi. Vezi definitia »

țăhuít, țăhuíturi, s.n. (reg.) 1. lătrat de câine (când urmărește vânatul). 2. chefnit. Vezi definitia »

lăcuit, -ă, lăcuiți, -te adj. (intl.) 1. arestat. 2. bătut. Vezi definitia »

ÎNSTĂRÍT, -Ă, înstăriți, -te, adj. Cu stare, bogat, avut, chivernisit. – V. înstări. Vezi definitia »

EXPLICÍT, -Ă adj. 1. (și adv.) exprimat limpede; deslușit, lămurit, clar. 2. (mat.; despre relația dintre variabile) care definește o funcție. (< fr. explicite, lat. explicitus) Vezi definitia »