BÚRĂ s. f. Ploaie măruntă și deasă (însoțită de ceață); burniță. – Comp. sb. bura. Vezi definitia »

MÁTIMĂ, matimi, s. f. (Înv.) 1. Lecție; obiect de studiu; materie. 2. – Din ngr. máthima. Vezi definitia »

TIMPANÍTĂ, timpanite, s. f. (Med.) Timpanism. – Din fr. tympanite. Vezi definitia »

FÁRBĂ, farbe, s. f. (Reg.) Culoare, vopsea. – Germ. Farbe. Vezi definitia »

GÁRDĂ s.f. 1. Pază; veghe; persoană sau grup de persoane care păzește pe cineva sau ceva. ◊ Gardă de onoare = pază instituită în semn de respect cu ocazia anumitor solemnități. 2. (Sport) Poziția corpului și a brațelor luată de boxeri și luptători în vederea atacului sau a apărării. ◊ A se pune în gardă = a lua poziție de apărare; (fig.) a-și lua măsurile necesare pentru a nu fi surprins de ceva. ◊ Medic (sau soră) de gardă = medic (sau soră) de serviciu într-un spital, care asigură serviciul în afara orelor de program pentru cazurile urgente. 3. (Mil.) Parte a sabiei cuprinsă între mâner și lamă, care protejează pumnul contra loviturilor. [< fr. garde]. Vezi definitia »