PERSISTÉNȚĂ, persistențe, s. f. Acțiunea sau faptul de a persista; caracterul a ceea ce este persistent; însușirea de a fi persistent. ◊ Persistența imaginilor = fenomen (pe care se bazează cinematografia) care constă în menținerea senzației vizuale pe retină un anumit timp după dispariția obiectului văzut. – Din fr. persistance. Vezi definitia »

IMPUDÉNȚĂ s. f. impudoare; aplomb, cinism. (< fr. impudence, lat. impudentia) Vezi definitia »

GOLICÍCĂ, golicele, s. f. Plantă glabră cu frunzele sinuos dințate (Myagrum perfoliatum). – Gol + suf. -icică. Vezi definitia »

POSTÁVĂ, postăvi, s. f. (Pop.) 1. Albie (care servește la frământatul aluatului, la spălatul rufelor etc.). 2. Ladă în care curge făina la moară în timpul măcinatului. – Din scr. postava. Vezi definitia »

vatelínă s. f., g.-d. art. vatelínei; pl. vatelíne Vezi definitia »