Definita cuvantului bălțătură
BĂLȚĂTÚRĂ, bălțături, s. f. Obiect colorat fără gust, cu culori multe și neasortate, încărcat. ♦ Pată de culoare deschisă la animalele bălțate. – Din bălțat + suf. -ură.
Sursa: DLRM
Sursa: DLRM
Cuvinte ce rimeaza cu bălțătură
cabă, cabe s. f. (intl.) polițist. Vezi definitia »
RUGINITÚRĂ, ruginituri, s. f. Obiect ruginit; p. ext. lucru vechi, uzat, lipsit de valoare; rugină (I 2). – Rugini + suf. -tură. Vezi definitia »
VANTÚRĂ s. f. grindă la acoperișul unei case. (după germ. Want) Vezi definitia »
páucă (páuce), s. f. – Tîmpină, tobă. Germ. Pauke (Tiktin). Pare să fie dubletul lui peucă, s. f. (Mold., fluier), cf. Scriban. Vezi definitia »
páncovă (páncove), s. f. – 1. Gogoașă. – 2. Omletă. – Var. pancov, pancoș. Germ. Pfannkuchen (Cihac, II, 241), în parte prin intermediul mag. pankó. În Trans., cf. REW 6188. Vezi definitia »