GROTÉSC, -Ă I. adj. de un comic exagerat; caraghios, nenatural; ciudat, bizar. II. s. n. 1. categorie estetică reflectând realitatea, contrar sublimului, în forme fantastice, bizare, monstruoase. 2. gen de ornamentație de origine romană, reintrodus în epoca Renașterii, din pictură sau sculptură decorativă cu figuri grotești. 3. literă de tipar fără piciorușe, din combinații cu arce și segmente de dreaptă. III. s. f. (teatru) gen de comedie. (< fr. grotesque, it. grottesco) Vezi definitia »

normalicésc, normaliceáscă, adj. (înv.) 1. (în sintagmă) linie normalicească = linie normală; normal. 2. care aparține școlii primare sau se referă la ea. Vezi definitia »

OLTENÉSC, -EÁSCĂ, oltenești, adj. Care aparține Olteniei sau populației ei, privitor la Oltenia sau la populația ei; oltean. – Oltean + suf. -esc. Vezi definitia »

GIGANTÉSC, -Ă adj. Gigantic, uriaș. [Cf. fr. gigantesque, it. gigantesco]. Vezi definitia »

măiestrésc, măiestréscă, adj. (înv.) 1. șiret, intrigant. 2. miraculos, vrăjitoresc. Vezi definitia »