antecedent Vezi definitia »

DEFICIÉNT, -Ă I. adj. în deficit; care produce mai puțin decât trebuie. II. s. m. f. cel care prezintă o insuficiență mintală, motrice sau senzorială. (< fr. déficient, lat. deficiens) Vezi definitia »

DOCUMÉNT s.n. Act, dovadă scrisă prin care se atestă un fapt, se conferă, se recunoaște un drept, o obligație etc. ♦ Scrisoare, lucru (text, înscris, inscripție, fotografie, monument etc.) care poate servi la cunoașterea mai temeinică a unui eveniment, a unui fapt istoric sau actual. [< lat. documentum, cf. fr. document, it. documento]. Vezi definitia »

PARTICULARIZÁNT, -Ă adj. care particularizează. (< fr. particularisant) Vezi definitia »

ECHICURÉNT, -Ă adj. (Despre fluide) Care curge în același sens cu altul. [< fr. équicourant, cf. lat. aequus – egal, currere – a alerga]. Vezi definitia »